Grădina Zmeilor

Calul Bălan

Povestea unui om privit ca erou al satului, rămas în memoria locului prin curajul de a se ridica împotriva nedreptății.

Calul Bălan Grădina Zmeilor Experiență în natură
Legendă · Grădina Zmeilor

Calul Bălan

Povestea unui om care a rămas în memoria satului ca simbol al curajului, al dreptății și al împotrivirii în fața nedreptății.

Un nume rămas viu în amintirea satului

Pentru mulți dintre oamenii satului, a rămas până astăzi în memorie cel numit Calul Bălan, cunoscut în realitate sub numele de Roina Vasile.

A fost privit ca un adevărat luptător pentru dreptate, un om care a îndrăznit să se ridice împotriva nedreptăților sociale și să spună lucrurilor pe nume, chiar și atunci când acest lucru îi putea aduce suferință.

Pentru unii, a fost un fel de haiduc. Pentru alții, un simbol viu al satului al cărui nume l-a purtat cu mândrie.

Erou pentru cei sărmani

Oamenii din Bălan l-au privit ca pe un erou al lor: neînfricat, aspru cu cei hrăpăreți și generos cu cei sărmani.

În memoria locală, Calul Bălan a rămas ca figura unui om drept, care nu s-a temut să se opună abuzului și care a ales să fie de partea celor apăsați și lipsiți de putere.

Întrebarea care i-a schimbat soarta

În anul 1948, un activist de partid a ținut în centrul satului o conferință în care le-a promis țăranilor „marea cu sarea”, deși aproape toți știau că acele promisiuni nu aveau să se împlinească.

Calul Bălan a fost cel care a avut curajul să-l înfrunte, rostind doar atât: „Întrebați-i pe cei din comună dacă vreunul a mâncat cozonac de Paști.”

Din acel moment, soarta lui a fost pecetluită. A trebuit să se ascundă prin păduri, iar familia i-a fost pusă sub supraveghere.

Un om gospodar devenit partizan

Calul Bălan nu fusese un om al fugii sau al ascunzișului. Era gospodar, avea o stare bună, prăvălie și bufet, iar după 1945 își cumpărase chiar și o mașină de treierat.

Însă, în urma atitudinii sale de împotrivire, a devenit partizan și a fost nevoit să trăiască timp de trei ani ascuns prin păduri.

Suferința familiei

Cei care îl urmăreau s-au săturat să aștepte și au grăbit lucrurile. Rudele i-au fost arestate și duse la închisoarea din Jibou, unde au fost bătute și chinuite.

Tot acolo a fost dusă și soția lui, Ana, care avea un copil mic și a fost nevoită să-l ia cu ea în închisoare. A fost bătută și ținută în condiții mizere, însă nu a spus unde se ascundea soțul ei.

Încercarea de a-l salva

După ce a ieșit din închisoare, Ana a pornit să-și caute soțul, pentru a-i povesti tot ce se întâmplase. Însă era urmărită de doi jandarmi îmbrăcați în haine civile.

Calul Bălan a reușit să scape și de această dată, însă a fost împușcat în picior.

Ultimele clipe

O femeie din sat a spus autorităților că l-a văzut rănit într-o vale. Astfel, a fost încolțit și împușcat.

Înainte de a muri, a strigat cu durere și revoltă: „Doamne, de multe ori ați trecut pe lângă mine și eu nu v-am împușcat, iar voi, nenorociților, m-ați împușcat!”

Legenda care a rămas

Prin curajul de care a dat dovadă, Calul Bălan a rămas o legendă vie a satului. El a devenit un model pentru cei care l-au cunoscut și pentru cei care au auzit despre el.

Povestea lui nu este doar despre un om urmărit și doborât, ci despre demnitate, despre împotrivirea în fața nedreptății și despre felul în care memoria unui sat păstrează vii exemplele de curaj adevărat.