Skip to content Skip to footer

Tigancusul

Mai sunt şi alte legende născute acolo, în grădină. Îmi amintesc de una, pe care mi-a spus-o în anii 70 un cioban, care povestea că pe peretele stâncos din care s-au desprins stâncile curgeau şiroaie de apă roşiatică.
Li se spuneau ”Sângele ţigănaşului frumos”.
 
Se pare că un tânăr ţigan s-ar fi împuşcat acolo cu o armă găsită în vechea mina. Fugea, pare-se, de poliţie şi, decât să fie prins, a preferat să îşi ia viaţa”, precizează el.
 
Profesorul spune că zona se numeşte ”Grădina Zmeilor” numai de prin anii 70 încoace. ”Până atunci s-a numit Dumbrava, că era o zonă împădurită, sau Chieturi, pentru că acolo se încheia pădurea”, explică profesorul.


Se pare ca acest Tiganus ar fi venit de la Dej ca sa ajute ciobani la stana . El era ata de frumos incat cand mergea la joc in sat toate fetele se uitau dupa el . Intr-o zi baieti din sat orbiti de gelozie au apelat la potera pentru al alunga , sau sa il inchida .

 

Atuncea tiganusul de frica sa nu il prinda potera ar fi fugit si s-ar fi ascuns in pestera unde ar fi gasit un pistol cu care se presupune ca s-ar fi omorat.

Si acolo pe perete ani sa randul ar fi curs un lichid rosiatic .Azi această stâncă nu se mai vede printre celelalte deoarece timpul a sfărâmat-o, însă până acum câțiva ani oamenii au tot povestit despre ea și arătat ce mai rămăsese din ea.

Se mai spune că – mai ales ciobanii duc această poveste mai departe – acum vreo 50 de ani, pe peretele stâncos din care s-au desprins pietrele, curgea apă roșiatică. Oamenii din zonă ziceau că acela e sângele țigănușului frumos.

Leave a comment

Grădina Zmeilor © 2023. All Rights Reserved.