Tigancusul

Mai sunt si alte legende nascute acolo, în gradina. Îmi amintesc de una, pe care mi-a spus-o în anii 70 un cioban, care povestea ca pe peretele stâncos din care s-au desprins stâncile curgeau siroaie de apa rosiatica.
Li se spuneau ”Sângele Tiganasului frumos”.

Se pare ca un tânar tigancus s-ar fi împuscat acolo cu o arma gasita în vechea mina. Fugea, pare-se, de politie si, decât sa fie prins, a preferat sa îsi ia viata”, precizeaza el.

Profesorul spune ca zona se numeste ”Gradina Zmeilor” numai de prin anii 70 încoace. ”Pâna atunci s-a numit Dumbrava, ca era o zona împadurita, sau Chieturi, pentru ca acolo se încheia padurea”, explica profesorul.

Se pare ca acest Tigancus ar fi venit de la Dej ca sa ajute ciobani la stana . El era ata de frumos incat cand mergea la joc in sat toate fetele se uitau dupa el . Intr-o zi baieti din sat orbiti de gelozie au apelat la potera pentru al alunga , sau sa il inchida .

Atuncea tiganusul de frica sa nu il prinda potera ar fi fugit si s-ar fi ascuns in pestera unde ar fi gasit un pistol cu care se presupune ca s-ar fi omorat.

Si acolo pe perete ani sa randul ar fi curs un lichid rosiatic .Azi aceasta stânca nu se mai vede printre celelalte deoarece timpul a sfarâmat-o, însa pâna acum câtiva ani oamenii au tot povestit despre ea si aratat ce mai ramasese din ea.

Se mai spune ca – mai ales ciobanii duc aceasta poveste mai departe – acum vreo 50 de ani, pe peretele stâncos din care s-au desprins pietrele, curgea apa rosiatica. Oamenii din zona ziceau ca acela e sângele tiganusului frumos.